pervaneá, pervanéle, s.f. (înv.) specie de fluture de noapte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pervaneá (pervanéle), s. f. – Specie de fluture de noapte. Tc. pervane (Tiktin). Cihac, II, 252, citează forma pervenea și o leagă de sb. prvina „din nou” în mod echivoc.Sursa: Dicționarul etimologic român
PERVANEÁ, pervanele, s. f. (Înv.) Specie de fluture de noapte. – Tc. pervane.Sursa: Dicționarul limbii române moderne pervaneá f., pl. ele (turc. [d. pers.] pervane). Munt. Fluture de molie (un fluture mic de tot care zboară noaptea pin prejuru [!] lumînăriĭ și se pîrlește).
Sursa: Dicționaru limbii românești
pervaneà f. fluture de noapte: tocmai ca o pervanea se arde inima mea PANN. [Turc. PERVANÈ (vorbă excluziv literară)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a