Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele perturbă:

PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!perturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 pertúrbă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PERTURBÁ, perturb, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturbez] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERTURBÁ vb. tr. 1. a tulbura; a provoca dezordine. 2. a împiedica funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc. (< fr. perturber, lat. perturbare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!perturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 pertúrbă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PERTURBÁ, perturb, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: perturbez] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)