PERSPECTÍV, -Ă adj. (Despre desene, proiecții etc.) Care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în perspectivă; perspectivic. [< fr. perspectif, lat. perspectivus].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERSPECTÍV, -Ă I. adj. (despre desene, proiecții etc.) care reprezintă un obiect, un peisaj etc. în perspectivă; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafață plană, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplină care studiază metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care îl are un peisaj, un obiect văzut din depărtare; priveliște. ◊ bulevard mare în linie dreaptă. 3. posibilitatea realizării sau a desfășurării în viitor a unei acțiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilități de viitor. ♦ în ~ă = pe cale de a se înfăptui în viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*perspectív, -ă adj. (lat. perspectivus, d. perspícere, -spectum, a privi pin [!], a privi adînc. V. re-spectiv). Pict. Care arată un obĭect în perspectivă: plan, desemn [!] perspectiv. Relativ la perspectivă: efectu perspectiv. Perspectivă f., pl. e (nlat. perspectiva, subînț. ars, artă). Arta de a reprezenta obĭectele după diversele aspecte ale depărtăriĭ și pozițiuniĭ: legile perspectiveĭ. Aspect, priveliște: frumoasa perspectivă a munților, a măriĭ. Perspectivă lineară, aceĭa care regulează direcțiunea și dimensiunea liniilor. Perspectivă aeriană, figurată pin [!] degradarea colorilor [!]. Fig. Lucru plăcut (orĭ neplăcut) care ți se poate întîmpla, pe care-l sperĭ (saŭ de care te temĭ): orĭ-ce soldat are perspectiva de a ajunge general, în această carieră n´aĭ nicĭ nicĭ o perspectivă, o urîtă perspectivă îl așteaptă pe acest cartofor. În perspectivă, într´un viitor apropiat: el e profesor universitar în perspectivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești