Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele personal:

PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). II. S. n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PERSONÁL, -Ă adj. 1. Care aparține cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) În persoană, însuși. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (și s.n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; (gram.) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. [Pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERSONÁL s.n. Totalitatea persoanelor aparținând unei instituții, unei întreprinderi etc. [Cf. fr. personnel, it. personale].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERSONÁL, -Ă I. adj. 1. care aparține cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) în persoană, însuși. ◊ original. 2. tren ~ (și s. n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume ~ = pronume care arată persoana (2); mod ~ = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (2). II. s. f. (expoziție) ~ă = expoziție a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajaților dintr-o instituție sau întreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*personál, -ă adj. (lat. personalis). Particular, propriŭ, individual, al persoaneĭ: calitățĭ personale, interese personale, insultă personală. Egoist, ĭubitor de persoana ta: copiiĭ îs foarte personalĭ. Parțial, care face personalitățĭ (atacă orĭ favorizează o persoană): judecător personal. Fin. Contribuțiune personală, aceĭa pe care o plătește fie-care indiferent de orĭ-ce altă avere. Gram. Pronume personale, acelea care arată persoanele (eŭ, tu, el, noĭ, voĭ, eĭ). Modurĭ personale, acelea care aŭ terminațiunĭ ca să arăte persoanele (indicativu, conjunctivu, optativu saŭ condiționalu și imperativu). S. n., pl. e și urĭ. Totalitatea persoanelor ocupate într´un așezămînt: personalu uneĭ fabricĭ, uneĭ școale, unuĭ minister. Adv. În mod personal, luat în parte: a lucra personal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

personál1 adj. m., pl. personáli; f. personálă, pl. personále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

personál2 s. n., (trenuri) pl. personále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

personal a. 1. particular unei persoane: opiniune personală; 2. care atinge persoana: insultă personală; 3. Gram. care arată persoana: pronume personal: mod personal, altul decât infinitivul. ║ adv. în propria persoană: a lucra personal. ║ n. toate persoanele ocupate într’o administrațiune sau într´un serviciu: personalul uzinei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al persoanei care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane (1), care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). (Gram.) Gen personal = categorie gramaticală existentă în unele limbi care diferențiază persoanele de animale și de lucruri. II. S. n. 1. (Cu sens colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Categorie de angajați stabilită după anumite criterii: pregătire, specializare, sector de activitate etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea salariaților, cu evidența lor. 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). II. S. n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PERSONÁL, -Ă adj. 1. Care aparține cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) În persoană, însuși. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (și s.n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; (gram.) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. [Pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERSONÁL s.n. Totalitatea persoanelor aparținând unei instituții, unei întreprinderi etc. [Cf. fr. personnel, it. personale].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERSONÁL, -Ă I. adj. 1. care aparține cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) în persoană, însuși. ◊ original. 2. tren ~ (și s. n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume ~ = pronume care arată persoana (2); mod ~ = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (2). II. s. f. (expoziție) ~ă = expoziție a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajaților dintr-o instituție sau întreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*personál, -ă adj. (lat. personalis). Particular, propriŭ, individual, al persoaneĭ: calitățĭ personale, interese personale, insultă personală. Egoist, ĭubitor de persoana ta: copiiĭ îs foarte personalĭ. Parțial, care face personalitățĭ (atacă orĭ favorizează o persoană): judecător personal. Fin. Contribuțiune personală, aceĭa pe care o plătește fie-care indiferent de orĭ-ce altă avere. Gram. Pronume personale, acelea care arată persoanele (eŭ, tu, el, noĭ, voĭ, eĭ). Modurĭ personale, acelea care aŭ terminațiunĭ ca să arăte persoanele (indicativu, conjunctivu, optativu saŭ condiționalu și imperativu). S. n., pl. e și urĭ. Totalitatea persoanelor ocupate într´un așezămînt: personalu uneĭ fabricĭ, uneĭ școale, unuĭ minister. Adv. În mod personal, luat în parte: a lucra personal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

personál1 adj. m., pl. personáli; f. personálă, pl. personále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

personál2 s. n., (trenuri) pl. personále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

personal a. 1. particular unei persoane: opiniune personală; 2. care atinge persoana: insultă personală; 3. Gram. care arată persoana: pronume personal: mod personal, altul decât infinitivul. ║ adv. în propria persoană: a lucra personal. ║ n. toate persoanele ocupate într’o administrațiune sau într´un serviciu: personalul uzinei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al persoanei care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane (1), care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). (Gram.) Gen personal = categorie gramaticală existentă în unele limbi care diferențiază persoanele de animale și de lucruri. II. S. n. 1. (Cu sens colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Categorie de angajați stabilită după anumite criterii: pregătire, specializare, sector de activitate etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea salariaților, cu evidența lor. 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)