PERS, perși, s. m. (Mai ales la pl.) Persan (1). – Din ngr. pérsis, fr. Perse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERS, -Ă, perși, -se, s. m. și f. (Înv.) Persan (2). – Fr. Perse.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*Pers, -ă s. (lat. Pérsa). Locuitor din Persia veche saŭ actuală. Adj. Persic. V. persan, persian.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pers s. m., pl. perșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Pers m. locuitor din Persia antică: răsboaiele Grecilor cu Perșii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERS, perși, s. m. (Mai ales la pl.) Persan (1). – Din ngr. persis, fr. Perse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PERȘ, perșuri, s. n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime. ♦ P. ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PERȘ s.n. (Sport) Prăjină de construcție specială folosită pentru sărituri în înălțime. [< fr. perche].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERȘ s. n. prăjină de construcție specială, pentru sărituri (acrobatice). ◊ (p. ext.) număr de circ executat cu prăjina. (< fr. perche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PERȘ, perșuri, s. n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălțime. ♦ P. ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)