PERIÓST, periosturi, s. n. Membrană conjunctiv-fibroasă care învelește osul. [Pr.: -ri-ost] – Din fr. périoste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERIÓST s.n. Țesut fibros care acoperă osul. ◊ Periost alveolar = țesutul fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. [Pron. -ri-ost. / < fr. périoste, gr. periosteon < peri – în jur, osteon – os].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERIÓST s. n. membrană conjunctiv-fibroasă care acoperă osul. ♦ ~ alveolar = țesut fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. (< fr. périoste, gr. periosteon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PERIÓST (‹ fr.; {s} peri- + gr. osteon „os”) s. n. (ANAT.) Membrană conjunctiv-fibroasă alburie care învelește osul, cu excepția părților acoperite de cartilaj; se unește cu osul prin numeroase fascicule de fibre colagene și vase sangvine; de p. se fixează mușchii, ligamentele și fasciculele tendinoase. La nivelul p. se realizează creșterea în grosime a osului și formarea calusului. după fractură. ♦ P. alveolar = periost care fixează rădăcina dintelui în alveolă.Sursa: Dicționar enciclopedic *perióst n., pl. urĭ (vgr. periósteon, d. peri, în prejur [!], și ostéon, os). Anat. Membrana fibroasă care acopere [!] osu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
perióst (-ri-ost) s. n., pl. periósturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PERIÓST, periosturi, s. n. Membrană conjunctiv-fibroasă care învelește osul. [Pr.: -ri-ost] – Din fr. périoste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)