Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele periodic:

PERIÓDIC, -Ă, periodici, -ce, adj. 1. Care revine, care se repetă (regulat) după anumite intervale de timp (egale); care constă în parcurgerea repetată a aceleiași succesiuni de stări (în intervale de timp egale). ◊ Publicație periodică (și substantivat, n.) = publicație care apare la intervale regulate, la date fixe. Sistem periodic (al elementelor) = (sistem de) clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor fundamentale. Tabloul (sau tabelul) periodic al elementelor = tabel în care figurează elementele chimice dispuse potrivit sistemului periodic. (Mat.) Funcție periodică = funcție care admite o perioadă (4). Fracție periodică = fracție zecimală în care, după virgulă, aceleași cifre se repetă la infinit în aceeași ordine. (Fiz.) Mișcare periodică = mișcare a unei particule care, după un anumit interval de timp, revine la aceeași stare de mișcare. ♦ (Despre boli și manifestările lor) Care revine la intervale regulate. 2. Care se referă la perioadă, privitor la perioadă. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. periodicus, ngr. periodikós, fr. périodique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PERIÓDIC, -Ă adj. Care revine, care se repetă cu regularitate la anumite perioade. ♦ Publicație periodică (și s.n.) = publicație care apare regulat la anumite date. [Cf. fr. périodique, lat. periodicus].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERIÓDIC, -Ă adj. I. care revine, se repetă cu regularitate la anumite perioade o (mat.) funcție ~ă = funcție care admite o perioadă (5). II. adj., s. n. (publicație) care apare la intervale de timp fixe. (< fr. périodique, lat. periodicus, gr. periodikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PERIÓDIC, -Ă (‹ ngr., fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care se repetă în mod identic după intervale de timp (aproximativ) egale; care survine la intervale regulate; care constă din parcurgerea reperată a aceleiași succesiuni de stări în intervale de timp egale. 2. S. n., adj. (Revistă, buletin etc.) care apare la intervale regulate (săptămânal, lunar etc.). 3. Adj. (MAT.) Funcție p. = funcție care admite o perioadă. Fracție p. = fracție zecimală în care, după virgulă, se repetă la infinit o anumită cifră sau un grup de cifre. 4. Adj. (CHIM.) Sistemul p. al elementelor = mod de clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor (masă atomică, număr atomic). Începând din sec. 19 au existat numeroase încercări de clasificare a elementelor (Johann W. Dobereiner, 1828; Beguyer de Chancourtois, 1862; John Alexander Newlands, 1864). D.I. Mendeleev (în 1869) a descoperit legea periodicității și a aranjat elementele în ordinea crescândă a masei lor atomice într-un tabel (sistemul periodic al elementelor, pe care-l revizuiește în 1871). Completat cu elementele descoperite ulterior (gazele rare), tabloul constă din șapte șiruri orizontale, numite perioade și nouă coloane verticale, numite grupe. O clasificare asemănătoare a fost propusă în același an de Julius Lothar Meyer. Dezvoltarea ulterioară a teoriei structurii atomului a condus la concluzia că numărul de protoni din nucleul atomului unui element (numărul atomic) este identic cu numărul de ordine al elementului în sistemul p. al lui Mendeleev, acesta devenind criteriul de clasificare al elementelor (A. van den Broeck, 1911; H.G. Moseley, 1913) și că aranjarea elementelor în sistemul p. este determinată de structura straturilor de electroni ale atomilor (N. Bohr, 1922).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*periódic, -ă adj. (vgr. periodikós). Care revine saŭ apare la timpurĭ anumite: vînturĭ, ziare periodice (V. cotidian). Aritm. Fracțiune periodică, fracțiune decimală în care, după virgulă saŭ de la un anumit grad, aceleașĭ cifre se reproduc indefinit în aceĭașĭ ordine (cea simplă începe imediat după virgulă, cea mixtă maĭ în colo [!]). S. n., pl. e Ziar saŭ revistă periodică: un periodic ilustrat. Adv. În mod periodic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

periódic1 (-ri-o-) adj. m., pl. periódici; f. periódică, pl. periódice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*periódic2 (-ri-o-) s. n., pl. periódice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

periodic a. 1. care revine la timpuri anumite: vânturi periodice; 2. care apare la o dată fixă: foaie periodică; 3. se zice de fracțiunea zecimală ale cării cifre se reproduc infinit în aceeaș ordine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PERIÓDIC, -Ă, periodici, -ce, adj. 1. Care revine, care se repetă (regulat) după anumite intervale de timp (egale); care constă în parcurgerea repetată a aceleiași succesiuni de stări (în intervale de timp egale). ◊ Publicație periodică (și substantivat, n.) = publicație care apare la intervale regulate, la date fixe. Sistem periodic (al elementelor) = (mod de) clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor (masă atomică, număr atomic). Tabloul (sau tabelul) periodic al elementelor = tabel în care figurează elementele chimice dispuse potrivit sistemului periodic. (Mat.) Funcție periodică = funcție care admite o perioadă (4). Fracție periodică = fracție zecimală în care, după virgulă, aceleași cifire se repetă la infinit în aceeași ordine. (Fiz.) Mișcare periodică = mișcare a unei particule care, după un anumit interval de timp, revine la aceeași stare de mișcare. ♦ (Despre boli și manifestările lor) Care revine la intervale regulate. 2. Care se referă la perioadă, privitor la perioadă. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. periodicus, ngr. periodikós, fr. périodique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)