PERIMÉTRU, perimetre, s. n. 1. (Mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărginește o suprafață. 2. Suprafață cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localități, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr. perímetros, germ. Perimeter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERIMÉTRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginală, limită a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sferă, cuprins, domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru măsurarea câmpului vizual. [Cf. fr. périmètre, lat., gr. perimetros < gr. peri – împrejur, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERIMÉTRU s. n. 1. suma lungimilor laturilor unui poligon. 2. contur, limită a unei zone (dintr-un teren). ◊ (fig.) sferă, cuprins, domeniu. 3. (med.) instrument pentru măsurarea câmpului vizual. (< fr. périmètre, gr. perimetros, germ. Perimeter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*perimétru n., pl. e (vgr. perimetros [subînț. grammé, linie] și perimetron, d. peri, în prejur [!], și métron, măsură). Geom. Linia care închide o figură geometrică oare-care. Linia care mărginește un loc oare-care: perimetru orașuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
perimétru (-me-tru) s. n., art. perimétrul; pl. perimétreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită perimetru n. contur: perimetrul unui câmp.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PERIMÉTRU, perimetre, s. n. 1. (Mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărginește o suprafață. 2. Suprafață cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localități, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr. perimetros, germ. Perimeter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)