Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele peren:

PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PERÉN, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare; vivace; (p. ext.) de lungă durată. ♦ Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate. [Cf. fr. pérenne, lat. perennis].
Sursa: Dicționar de neologisme

PERÉN, -Ă adj. 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulți ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr. pérenne, lat. perennis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*perén, -ă adj. (lat. per-ennis, d. per, pin [!], și annus, an). Bot. Plantă perenă, care durează mulțĭ anĭ, ca arboriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

perén adj. m., pl. peréni; f. perénă, pl. peréne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace. ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)