PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PEREMPȚIÚNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [Pron. -ți-u. / < fr. péremption, lat. peremptio].
Sursa: Dicționar de neologisme
PEREMPȚIÚNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr. péremption, lat. peremptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*perempțiúne f. (lat. per-émptio, -ónis, d. perímere, peremptum, a ucide. V. perimez). Jur. Anularea pin [!] prescripțiune a uneĭ procedurĭ civile.
Sursa: Dicționaru limbii românești
perempțiúne (perimarea unei acțiuni juridice) (-remp-ți-u-) s. f., g.-d. art. perempțiúnii; pl. perempțiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)