PERCHEZIȚIONÁ, percheziționez, vb. I. Tranz. A efectua o percheziție, a supune unei percheziții o persoană, o locuință, ♦ P. gener. A scotoci. [Pr.: -ți-o-. – Var.: perchiziționá vb. I] – Din fr. perquisitionner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PERCHEZIȚIONÁ vb. I. tr. A face o percheziție. [Pron. -ți-o-, var. perchiziționa vb. I. / < fr. perquisitionner].
Sursa: Dicționar de neologisme
PERCHEZIȚIONÁ vb. tr. a face o percheziție. (< fr. perquisitionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PERCHEZIȚIONÁ vb. I v. perchiziționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)