Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele per:

PER prep. (Termen comercial folosit în legătură cu prețul unei mărfi raportat la o unitate de măsură) Pentru, de fiecare. – Din it., germ. per.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PER prep. (Liv.) Pentru, pe; de fiecare. [< lat. per].
Sursa: Dicționar de neologisme

PER1- pref. „prin”, „foarte”. 2. (chim.) „exces peste cantitatea normală a unui element”. (< fr. per-, cf. lat. per, peste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PER2 prep. pentru; de fiecare. (< it., germ. per)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

per (est) și pĭer (vest), a v. intr. (lat. pĕr-eo, pĕr-ire, d. eo, ire, a merge, a te duce; it. perire, pv. cat. perir, fr. périr; sp. pg. perecer.Să peară [est], să pĭară [vest]. Se zice și eŭ pĭeĭ, tu pĭeĭ, să pĭeĭe, pĭeĭe ! V. ĭes, suĭ, adițiune, inițial). Dispar, vorbind de ființe orĭ de lucrurĭ: el a perit din ochiĭ meĭ. Mor într´un războĭ, într´o catastrofă, într´o epidemie: regimente întregĭ aŭ perit la atac, pereaŭ vitele cu miile. Mor mizerabil: aĭ să perĭ, bețivule !
Sursa: Dicționaru limbii românești

per- și pĭérdere f. Acțiunea de a perde: perderea averiĭ, perderea uneĭ bătăliĭ. Pagubă, rezultatu acțiuniĭ de a perde: o mare perdere, perdere de timp.
Sursa: Dicționaru limbii românești

per- și pĭerzáre f. (d. pĭerz îld. pĭerd. Cp. cu crezare, vînzare). Perdere, peire, distrugere, moarte.
Sursa: Dicționaru limbii românești

per- și pĭerzătór, -oáre adj. Care perde [!], care aduce peire [!], pernicios: fugĭ de acea perzătoare societate!
Sursa: Dicționaru limbii românești

per prep. (prețul per litru)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PER prep. (Termen comercial folosit în legătură cu prețul unei mărfi raportat la o unitate de măsură) Pentru, de fiecare. – Din it., germ. per.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PER TU adv. (In expr.) A fi per tu cu cineva = a spune cuiva „tu” când i te adresezi, a tutui; a fi prieten apropiat al cuiva. – După germ. per du.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)