Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele pentagramă:

PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s. f. Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri, considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PENTAGRÁMĂ s.f. Figură geometrică în formă de stea cu cinci colțuri. [< fr. pentagramme, cf. gr. pente – cinci, gramma – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme

PENTAGRÁMĂ s. f. 1. figură simbolică în formă de stea cu cinci colțuri. 2. (muz.) portativ de cinci linii. (< fr. pentagramme, it. pentagramma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PENTAGRÁMĂ ({s} penta- + gr. gramma „rând”) s. f. 1. Denumire pentru notația muzicală care are cinci rânduri orizontale, paralele, pe care se scriu notele și pauzele muzicale. Este utilizată din sec. 15. 2. Stea în cinci colțuri, semn mistic în Vechiul Orient, cu o simbolistică multiplă, exprimând împreunarea lucrurilor inegale; în Antichitate, a fost preluată de pitagoreici, a căror emblemă a devenit, servindu-le drept semn de recunoaștere și de integrare în grup; în superstițiile medievale, i se atribuiau funcții apotropaice.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pentagrámă (-ta-gra-) s. f., g.-d. art. pentagrámei; pl. pentagráme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pentagramă f. figură compusă din două triunghiuri ecvilaterale și întrecrucișate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s. f. 1. Stea în cinci colțuri, semn mistic în Vechiul Orient, exprimând împreunarea lucrurilor inegale, care era emblema pitagoreicilor și căreia în superstițiile medievale i se atribuiau funcții apotropaice. 2. Denumire pentru notația muzicală care are cinci rânduri orizontale, paralele, pe care se scriu notele și pauzele muzicale. – Din fr. pentagramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)