Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele penal:

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părțile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. – Din lat. poenalis, fr. pénal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PENÁL s.n. v. penar.
Sursa: Dicționar de neologisme

PENÁL, -Ă adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă].
Sursa: Dicționar de neologisme

PENÁL, -Ă I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*penál, -ă adj. (lat. poenalis, d. poena, pedeapsă. V. punibil). Care te supune pedepseĭ: fapt, proces penal. În penal, în materie penală. Codu penal, codu care tratează despre pedepsele delincŭenților și criminalilor. Adv. În materie penală; din punct de vedere penal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

penál adj. m., pl. penáli; f. penálă, pl. penále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

penal a. care supune la o pedeapsă: lege penală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. Referitor la infracțiuni și la urmărirea și pedepsirea infractorilor. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancțiunile lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de Codul penal. Clauză penală = clauză prin care părțile dintr-un contract convin ca, în caz de neexecutare, debitorul să-i dea creditorului un anumit lucru (de obicei o anumită sumă de bani). – Din lat. poenalis, ff. pénal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)