PÉJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a péjmă (péjme), s. f. – Scăișori (Centaurea suaveolens). – Var. peșmă. Mag. pézsma, din sl. pižma (Cihac, II, 250).Sursa: Dicționarul etimologic român
péjmă și péșmă f., pl. e (ung. pezsma, d. ceh. nsl. rus. pižma, vgerm. bisam, pisamo, ngerm. bisam, lat. bisamum, d. ebr. bésem, siriac besmo, parfum, pomadă). Trans. Abriboĭ, spoitorĭ. V. covrag.
Sursa: Dicționaru limbii românești
péjmă s. f., g.-d. art. péjmei; pl. péjmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PEJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa adorata). – Din magh. pezsma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)