Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele pedologie:

PEDOLOGÍE1 s. f. Știință care se ocupă cu studiul genezei, al evoluției și al distribuției solurilor și cu cunoașterea constituției lor fizice, chimice și biologice, în scopul stabilirii gradului de fertilitate și a posibilităților de ridicare a acesteia. – Din fr. pédologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PEDOLOGÍE2 s. f. 1. Curent pedagogic care susține că dezvoltarea copilului ar fi determinată fatal de ereditate și de mediul său social (conceput ca invariabil). 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. – Din fr. pédologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PEDOLOGÍE1 s.f. Știință care studiază geneza, evoluția și clasificarea solurilor, ocupându-se în special cu studiul constituției lor fizice, chimice și biologice în scopul stabilirii gradului de fertilitate și al posibilităților de ridicare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. pédologie, cf. gr. pedon – sol, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme

PEDOLOGÍE2 s.f. 1. Știință despre copil. ♦ Curent în pedagogie care susține că soarta copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate și de mediul său social, conceput ca invariabil. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. [Gen. -iei. / < fr. pédologie, cf. gr. pais – copil, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme

PEDOLOGÍE1 s. f. știință care studiază caracteristicile fizice, chimice și biologice ale solurilor; agrogeologie. (< fr. pédologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PEDOLOGÍE2 s. f. 1. știință despre copil. 2. curent în pedagogie care susține că soarta copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate și de mediul său social, socotit imuabil. 3. studiu al caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. (< fr. pédologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pedologíe f. (vgr. paîs, paidós, copil, și -logie, cuv. creat la 1893 de Americanu Otto Chrisman). Știința creșteriĭ copiilor în privința fizică. V. pedagogie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PEDOLOGÍE2 (‹ fr. {i}; {s} pedo1- + gr. logos „studiu”) s. f. Știință care studiază psihologic copilul ca ființă al cărei univers diferă calitativ de lumea adultului și care parcurge un proces de socializare. P. a fost întemeiată în sec. 19 de W. Th. Preyer și dezvoltată în sec. 20 de J. Piaget, E. Claparède, H. Walton, A.L. Gesell.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pedologíe s. f., art. pedología, g.-d. pedologíi, art. pedologíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PEDOLOGÍE1 s. f. Știință care se ocupă cu studiul genezei, al evoluției și al distribuției solurilor și cu cunoașterea constituției lor fizice, chimice și biologice, în scopul stabilirii gradului de fertilitate și a posibilităților de ridicare a acesteia. – Din fr. pédologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PEDOLOGÍE2 s. f. 1. Disciplină care studiază psihologic copilul ca ființă al cărei univers diferă calitativ de lumea adultului și care parcurge un proces de socializare. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. – Din fr. pédologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)