pec1, peci, și pécuri, s.m. și s.n. (reg.) 1. (s.m.) brutar. 2. (s.n.) brutărie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pec, -i, (pecar), s.m. – 1. (înv.) Brutar (ALR 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu numai la pec, în Sighet” (Memoria 2001: 39). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. pék „brutar„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș