pasníc, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu pașii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pásnic (-ci), s. m. – Măsurător de terenuri cu pasul. Din sl. pasti „a paște” (Tiktin). În Mold., rar, din cauza confuziei cu paznic.Sursa: Dicționarul etimologic român
1) pásnic m. (d. vsl. pasti, a paște adică „supraveghetor de pășune”). Nord. Rar. Ajutor de primar rural și une-orĭ și perceptor (care judeca și micĭ neînțelegerĭ). V. vornic, vătăman, paznic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) pásnic n., V. pas 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a páșnic, -ă adj. (vechĭ pacĭnic, d. pace, după veșnic). Ĭubitor de pace, liniștit, pacific: om pașnic. Care tinde la pace, spre pace: ideĭ, așezăminte pașnice. Liniștit, fără turburărĭ [!]: domnie pașnică. Adv. În pace: a trăi pașnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
pașnic (pacinic) a. 1. cui place pacea: om pașnic; 2. favorabil păcii: așezăminte pașnice; 3. scutit de turburări, liniștit: domnie pașnică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)