PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pazvánt2, pazvánte, s.n. (înv. și reg.) 1. brățară groasă. 2. piedică (pentru cai).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)