Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele patachina:

PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pațachínă (pațachíne), s. f.1. Roibă (Rhamnus fragula). – 2. Prostituată, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pațachină, pațachine s. f. (peior.) 1. femeie îmbrăcată ridicol / sau fardată excesiv. 2. Femeie ușuratică. 3. femeie trivială.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) pațachínă, f., pl. e (d. pațachină 2 din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel, adică „putoare”. Cp. cu tîrfă). Fleoarță, femeĭe depravată. – Și mațaghínă (est), care înseamnă și „mahalagĭoaĭcă, mitocancă, țopîrlancă”. V. magopeț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) pațachínă, baț- și pas- f., pl. e (sîrb. pasjakovina, d. pasjak, scîrnă de cîne [!], din cauza mirosuluĭ acestuĭ copăcel). Un copăcel fără spinĭ, cu fructe roșiĭ care pe urmă se fac negre, numit și lemn cînesc, crușeĭ și crușîn (rhamnus frángula saŭ frángula alnus), a căruĭ scoarță se întrebuințează în medicină, ĭar cărbunele la făcut praf de pușcă și la desemnat [!]. Alt copăcel, ale căruĭ poame-s purgative, numit și verigar, salbă moale și mălin negru (rhámnus cathártica). Roĭbă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pațachină f. arbust cu bobițe negre, întrebuințate în medicină și în boiangerie (Rhamnus cathartica). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)