pástra s.f. (reg.) tabinet.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.) 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
păstrá (păstréz, păstrát), vb. – 1. A ține, a se îngriji de... – 2. A conserva, a reține. – 3. A rezerva, a depozita. – Mr. spăstrescu, spăstrire, megl. păstrés, păstriri. Ngr. παστρεύω „a curăța”, din πάστρα „curățenie” (Meyer 3231; Tiktin), cf. alb. pastroń „a curăța” (Philippide, II, 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie să fie admisă o confuzie a lui παστρεύω „a curăța” cu παστώνω „a săra, a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 161. Der. păstru, s. n. (conservare; economisire); păstrător, adj. (care păstrează). Bg. pastrja „a păstra”, pastrenije „conservare” par să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408; Capidan, Raporturile, 233).Sursa: Dicționarul etimologic român păstrá (a ~) vb., ind. prez. 3 păstreázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită păstrà v. 1. a ținea în bună stare: a păstra sănătatea; 2. a pune deoparte: a păstra bani; 3. a feri de stricăciune: carnea se păstrează în vase bine astupate. [Bulg. PASTRĬA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesia sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.). 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A(-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)