PARTICULARÍSM1 s. n. Concepție ideologică și politică conform căreia se pretinde autonomia unei provincii, a unei părți dintr-un stat. – Din fr. particularisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PARTICULARÍSM2 s. n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva. – Particular + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PARTICULARÍSM1 s.n. Tendință a unei regiuni de a-și păstra caracterele particulare. [< fr. particularisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARTICULARÍSM2 s.n. (Liv.) Caracter intim, specific al cuiva sau a ceva. [Cf. it. particolarismo].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARTICULARÍSM s. n. 1. caracter intim, specific. 2. interes particular, personal. 3. atitudine a unei populații, a unui grup social, a unei regiuni sau chiar a unui individ de a-și păstra caracteristicile particulare, originale, autonomia, în raport cu ansamblul din care face parte. (< fr. particularisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
particularísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită particularism n. în Germania, partidul care reclamă o independență particulară pentru fiecare din Statele diferite ale imperiului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARTICULARÍSM1 s. n. Concepție ideologică și politică conform căreia se pretinde autonomia unei provincii, a unei părți dintr-un stat. – Din fr. particularisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PARTICULARÍSM2 s. n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva. – Particular + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)