PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de utilitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a parohie, parohii s. f. (intl.) zonă de acțiune a unei bande de hoți.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
*parohíe f. (ngr. parikía, vgr. paroikía, vecinătate, d. pará, alăturea, și oĭkía, locuință, după párohos îld. pároikos, paroh; mlat. paróchia îld. paróecia; it. parrochia, fr. paroisse. V. dieceză). Enorie. Biserica enoriiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită parohie f. 1. enorie; 2. biserica parohiei: a merge la parohie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)