PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a parmác (parmáci), s. m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaț. Tc. parmak „deget” și „bară de fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak și de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s. n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s. n. (Olt., par), din sb. parmak.Sursa: Dicționarul etimologic român
parmác m. (turc. parmak, deget, gratie; ngr. parmáki. V. palmac). Gratie de lemn la gard, par. Gard de parmacĭ, parmaclîc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
parmác s. m., pl. parmáciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită parmac n. par care sprijină coastele stâlpilor unei case țărănești: de căpăstru mi-l trăgea, de parmac că mi-l lega POP. [Turc. PARMAK, zâbrea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)