Am găsit 28 de definiții pentru cuvantul/cuvintele paria:

PÁRIA1 s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște nici un drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARIÁ vb. I. intr., tr. A face un pariu. [Pron. -ri-a, pl.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. parier].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÁRIA s.m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Om care nu face parte din nici o castă, fiind lipsit de orice drepturi. 2. Om disprețuit și ocolit de toți, care nu are nici un drept. [Pron. -ri-a. / < fr. paria, cf. hind. parayan].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÁRIA1 s. m. inv. 1. (în India, la brahmani) om care nu face parte din nici o castă, lipsit de orice drepturi. 2. (fig.) om disprețuit de toată lumea, lipsit de drepturi. (< fr., it. paria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PARIÁ2 vb. intr., tr. a face un pariu. (< fr. parier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*pária m., pl. tot așa (fr. paria, din limba Tamulilor [sudu Indiiĭ] parayan). Om din ultima clasă socială în India. Fig. Om disprețuit și respins de toată lumea: leproșiĭ eraŭ odinioară adevărațĭ paria. – Oameniĭ numițĭ paria eraŭ saŭ născuțĭ din părințĭ paria saŭ din ceĭ exclușĭ dintre brahmanĭ. Toate castele-ĭ disprețuĭaŭ și nu se atingeaŭ de eĭ. N´aveaŭ voĭe să locuĭască în orașe, nicĭ să exercite vre-o meserie maĭ curată.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PARIA, golf al M. Caraibilor (Oc. Atlantic), pe coastele de NE ale Venezuelei, închis la E de ins. Trinidad și mărginit la N de pen. P. Lungime (E-V): c. 160 km. Lățime max. (N-S): 65 km. În el se varsă râul San Juan și unele brațe ale deltei fl. Orinoco. Principalele porturi: Port of Spain și San Fernando (Trinidad și Tobago) și Cuira, Izápa, Pedernales (Venezuela); export petrol minereu de fier, bauxită, cherestea și produse agricole. C. Columb l-a vizitat în a treia sa călătorie (1498).
Sursa: Dicționar enciclopedic

!pária1 (-ri-a) s. m., pl. pária
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pària m. 1. om din ultima castă la Indieni: casta pariilor se considera ca cea mai josnică din toate; 2. fig. om desprețuit de toată lumea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

parià v. a face un rămășag, a pune prinsoare (= fr. parier).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÁRIA1 s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște nici un drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARIÁ vb. I. intr., tr. A face un pariu. [Pron. -ri-a, pl.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. parier].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÁRIA s.m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Om care nu face parte din nici o castă, fiind lipsit de orice drepturi. 2. Om disprețuit și ocolit de toți, care nu are nici un drept. [Pron. -ri-a. / < fr. paria, cf. hind. parayan].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÁRIA1 s. m. inv. 1. (în India, la brahmani) om care nu face parte din nici o castă, lipsit de orice drepturi. 2. (fig.) om disprețuit de toată lumea, lipsit de drepturi. (< fr., it. paria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PARIÁ2 vb. intr., tr. a face un pariu. (< fr. parier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*pária m., pl. tot așa (fr. paria, din limba Tamulilor [sudu Indiiĭ] parayan). Om din ultima clasă socială în India. Fig. Om disprețuit și respins de toată lumea: leproșiĭ eraŭ odinioară adevărațĭ paria. – Oameniĭ numițĭ paria eraŭ saŭ născuțĭ din părințĭ paria saŭ din ceĭ exclușĭ dintre brahmanĭ. Toate castele-ĭ disprețuĭaŭ și nu se atingeaŭ de eĭ. N´aveaŭ voĭe să locuĭască în orașe, nicĭ să exercite vre-o meserie maĭ curată.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PARIA, golf al M. Caraibilor (Oc. Atlantic), pe coastele de NE ale Venezuelei, închis la E de ins. Trinidad și mărginit la N de pen. P. Lungime (E-V): c. 160 km. Lățime max. (N-S): 65 km. În el se varsă râul San Juan și unele brațe ale deltei fl. Orinoco. Principalele porturi: Port of Spain și San Fernando (Trinidad și Tobago) și Cuira, Izápa, Pedernales (Venezuela); export petrol minereu de fier, bauxită, cherestea și produse agricole. C. Columb l-a vizitat în a treia sa călătorie (1498).
Sursa: Dicționar enciclopedic

!pária1 (-ri-a) s. m., pl. pária
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pària m. 1. om din ultima castă la Indieni: casta pariilor se considera ca cea mai josnică din toate; 2. fig. om desprețuit de toată lumea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

parià v. a face un rămășag, a pune prinsoare (= fr. parier).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

paria - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul parie