Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele parat:

párăt, V. panăt 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești


păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33).
Sursa: Dicționarul etimologic român

păráț n., pl. urĭ (lat. palatium, care a luat în popor înțelesu luĭ palatum. V. palat și părătuș). Vechĭ. Ceru guriĭ, palat. – Pintr´o greșeală de copist, și pănáț. După Tkt. păraț e greșit. Din palatium, de altfel, s´a putut face și păraț (ca scala-scară), și pănaț (ca assimilis-asemenea).
Sursa: Dicționaru limbii românești

PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

parat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul para

pârât - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pârî