PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PARANGONÁJ s.n. Așezare a unui cuvânt, cules cu litere mai mici, într-un text cules cu un corp de literă mai mare; parangonare. [< fr. parangonnage].
Sursa: Dicționar de neologisme
PARANGONÁJ s. n. așezare a unui cuvânt, cules cu litere mai mici, într-un text cules cu un corp de literă mai mare. (< fr. parangonnage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
parangonáj s. n., pl. parangonájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)