PARALÉLĂ s.f. 1. Linie sau suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau de altă suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi. ♦ Fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egală latitudine de pe suprafața Pământului. 2. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare paralele susținute de stâlpi. 3. (Fig.) Comparație, apropiere făcută între două persoane, între două lucruri etc., în care se scot în relief asemănările și deosebirile. [Cf. fr. parallèle, lat. parellelus].
Sursa: Dicționar de neologisme
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
paralelă f. 1. dreaptă paralelă cu alta; 2. șanț paralel cu fortificațiunile inimicului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
paralela - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul paralel
paralelă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul paralel