Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele parafrază:

PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PARAFRAZÁ vb. I. tr. A exprima prin parafrază (1). ♦ A amplifica (o vorbire, o scriere etc.); a interpreta greșit, în mod tendențios, cu rea-voință. [< fr. paraphraser, it. parafrasare].
Sursa: Dicționar de neologisme

PARAFRAZÁ vb. tr. a exprima prin parafrază (1). ◊ a amplifica (o vorbire, o scriere etc.). (< fr. paraphraser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

parafrazà v. 1. a face parafraze; 2. a desvolta pe larg.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I.Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARAFRÁZĂ s.f. 1. Explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. ♦ Imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. 2. Compoziție muzicală care constituie o prelucrare cu caracter liber a unei teme muzicale luate din altă operă. [Cf. fr. paraphrase, it. parafrasi, lat., gr. paraphrasis < para – alături, phrasis – fel de a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme

PARAFRÁZĂ s. f. 1. explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. 2. imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. ◊ (peior.) comentariu verbios și difuz. 3. compoziție muzicală, prelucrare cu caracter liber, de pură virtuozitate, a unei teme luate din altă operă. (< fr. paraphrase, lat., gr. paraphrasis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*parafráză f., pl. e (vgr. paráphrasis. V. rază). Explicațiune saŭ traducere maĭ amplă însă de cît [!] textu. Fig. Discurs, scriere lungă și difuză. Fam. Interpretare răutăcĭoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

parafrază f. 1. explicare desvoltată a unui text; 2. expresiune difuză.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)