papaciocár, papaciocári, s.m. (reg.) om bețiv și vagabond.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
papaciocár, -ăríță d., pl. f. e (d. papacĭoc). Cov. Bețivan vagabond care face și pe hamalu în pĭață și, la nevoĭe, cerșește.
Sursa: Dicționaru limbii românești