Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele panorama:

PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PANORAMÁ vb. I. tr. (Cinem.) A face o panoramă prin mișcarea aparatului de filmat în sens orizontal sau vertical. [Cf. germ. panoramieren].
Sursa: Dicționar de neologisme

PANORAMÁ vb. tr. 1. (cinem.) a face o panoramă prin mișcarea aparatului de filmat în sens orizontal sau vertical. 2. a descrie pe larg, a face o prezentare generală asupra unui fenomen, unui complex de evenimente. (< germ. panoramieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PANORÁMĂ s.f. 1. Priveliște naturală (văzută din depărtare, de la înălțime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; frescă. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădire în care există un asemenea tablou. 3. Spectacol de bâlci cu scamatorii, acrobații etc. [Var. panaramă s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].
Sursa: Dicționar de neologisme

PANORÁMĂ s. f. 1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime. 2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă. 3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși. 4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc. 5. panoptic (2). (< fr. panorama, germ. Panorama)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

panoramă, panorame s. f. (intl., înv.) infractor legat cu cătușele de tavan și lăsat să atârne până când își recunoaște vina.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*panorámă f., pl. e (cuvînt format de Englezu Barker [1788] d. vgr. pân, tot, și ῾órama, vedere, priveliște; ngr. panórama. V. dioramă). Mare tabloŭ desfășurat pe păretele [!] unuĭ edificiŭ circular construit anume, luminat de sus și privit din mijloc așa în cît [!] cele văzute par ca și naturale. Edificiu care cuprinde acest tabloŭ. Fig. Mare întindere de pămînt văzută de sus orĭ maĭ de departe: panorama Carpaților. – Vulg. panaramă (după rus.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

panoramă f. 1. mare tablou circular dispus astfel încât spectatorul, așezat în centru, vede obiectele reprezentate ca și când, dintr’o înălțime, ar coprinde tot orizontul cu vederea sa; 2. vastă întindere de pământ ce se vede dintr´un loc înalt; 3. fig. tablou complex și variat: panoramă socială.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)