PANACOTÁR s. m. v. panacodar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a panacotar, panacotari s. m. (intl.) hoț de buzunare.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
panacotár și (Munt.) -dar m. (d. panacot). Lucrător care duce pînea [!] pe panacot.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)