Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele panaceu:

PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PANACÉU s.n. Nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. [Pron. -ceu. / < fr. panacée, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],
Sursa: Dicționar de neologisme

PANACÉU s. n. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. (< fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PANACÉU (‹ ngr., fr., lat.; {s} gr. panakeia, din pan „tot” + akos „remediu”) s. n. Medicament despre care se credea odinioară (în practica alchimiștilor și în medicina veche) că vindecă orice boală; p. ext. leac, remediu universal.
Sursa: Dicționar enciclopedic

panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

panaceu n. remediu universal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)