Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele pală:

PÁLĂ1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață.Et. nec. Cf. alb. pale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PÁLĂ3, pale, s. f. (Înv.) Paloș. – Din tc. pala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÁLĂ4, pale, s. f. (Înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÁLĂ5, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÁLĂ1 s.f. 1. Veșmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obținut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. [< lat. palla].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÁLĂ2 s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată].
Sursa: Dicționar de neologisme

PÁLĂ1 s. f. 1. veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. (< lat. palla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PÁLĂ2 s. f. fiecare dintre brațele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de mașină ori de turbină. (< fr. pale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din tc. paloș (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) pálă f., pl. e (turc. ngr. bg. sîrb. pála. V. paloș). Paloș scurt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) pálă f., pl. pale și pele (ung. pálla, a. î.). Fîn cît coseștĭ dintr´o singură lovitură cu coasa orĭ cît apucĭ cu furca, plavină. Lînă cîtă și cum ĭese din darac și din pĭeptenel (12 pele formează un caĭer). Pală de ceață, strat (pătură) de ceață. Pală de lumină, dungă de lumină. Pală de foc, limbă (fășie [!]) de foc. – În Trans. rar și palhă, pl. e (ung. pálha).
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) pálă f., pl. e (d. pălesc 1. V. pălăvatic). Munt. Fam. Toane, pandaliĭ. Om cu pale (sau și cu pală), om cu purtărĭ straniĭ și inconsecŭente.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PÁLĂ2 (‹ fr.) s. f. 1. (TEHN.) Element activ al unei elice de avion, de navă etc. sau al unui rotor de mașină hidraulică, pneumatică sau eoliană, solidarizat sau articulat la un capăt cu butucul elicei sau al rotorului. 2. ((Ind. TEXT.) Semifabricat sub formă de bandă continuă de lână sau de fibre chimice, obținut după ce fibrele au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pálă, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc. cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu 1999). – Cf. alb. palë.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pală f. sabie scurtă și lată cu două tăișuri: pala ridica și capetele sbura POP. [Turc. PALA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pală f. 1. furcă de fân; 2. cât se cosește dintr’odată cu pala: fânul cădea pale-pale; 3. fig. massă: pale de lumină, de nori. [Metaforă din pală, sabie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pală f. toană; un arțag, o pală, de cam cert din gură PANN. [Tras din pălì, a lovi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÁLĂ1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură mișcare de tragere cu coasa sau care poate fi luată o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață.Cf. alb. palë.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÁLĂ3, pale s. f. (înv.) Paloș. – Din tc. pala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÁLĂ4, pale, s. f. (înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÁLĂ5, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

pala - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul pal

pală - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul pal