PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PALPITÁȚIE s.f. Mișcare convulsivă a unei părți oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitațiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
PALPITÁȚIE s. f. 1. mișcare convulsivă a unei părți a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. 2. (fig.) tremur ușor, emoție. (< fr. palpitation, lat. palpitatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PALPITÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Senzație neplăcută în regiunea inimii, provocată de bătăi anormale ale inimii, mai puternice, mai rapide sau neregulate. Poate fi funcțională (când este provocată de emoții, eforturi fizice, consum exagerat de cafea sau tutun etc.) sau poate să apară în cursul unor boli (ex. boala lui Basedow, insuficiență cardiacă, angină pectorală, aerofagie etc.).Sursa: Dicționar enciclopedic palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)