PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÁLIU2 s.n. Țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această țesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio].
Sursa: Dicționar de neologisme
PÁLIU1 s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
Sursa: Dicționar de neologisme
palíu2, -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PÁLIU1 s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PÁLIU2 s. n. țesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ◊ întrecerea premiată. (< it. palio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paliu, -e, palii adj. nebunSursa: Dicționar de argou al limbii române palíŭ, V. paniŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PÁLIU2 s.n. Țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această țesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio].
Sursa: Dicționar de neologisme
PÁLIU1 s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
Sursa: Dicționar de neologisme
palíu2, -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PÁLIU1 s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PÁLIU2 s. n. țesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ◊ întrecerea premiată. (< it. palio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paliu, -e, palii adj. nebunSursa: Dicționar de argou al limbii române palíŭ, V. paniŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)