PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palmcă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palmcă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pălíncă f., pl. ĭ (poate d. pelincă, fiind-că se pune pe o frunză de hrean). Fc. Bulcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pălíncă, -i, s.f. – Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă. Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (atestat doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALR 1971: 461). – Din magh. pálinka (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
pălincă f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA = serb. PALINKA (din PALITI, a arde)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)