PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PALEOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor viețuitoarelor fosile. [Gen. -iei. / < fr. paléopathologie].
Sursa: Dicționar de neologisme
PALEOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr. paléopathologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)