PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PALEOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în paleografie. [< fr. paléographe].
Sursa: Dicționar de neologisme
PALEOGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în paleografie. (< fr. paléographe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*paleográf, -ă s. (d. paleografie). Acela care știe paleografia.
Sursa: Dicționaru limbii românești
paleográf (-le-o-graf) s. m., pl. paleográfiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paleograf m. cel ce s´ocupă cu paleografia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)