Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele palatinat:

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].
Sursa: Dicționar de neologisme

PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PALATINAT (PFALZ), regiune istorică în Germania, pe malul stg. al Rinului, la N de Alsacia. Devenit stat al Sf. Imperiu Romano-German (electorat în 1356) cuprindea P. Rinului (P. Inferior) și P. Superior (la N de Bavaria, din care face parte începând cu 1648). Conducătorul P. Inferior era unul dintre principalii electori ai împăratului Sf. Imperiu Romano-German. Bastion al calvinismului, în fruntea Uniunii evanghelice, este devastat în timpul Războiului de 30 de Ani (1616-1648) iar mai târziu de către trupele lui Ludovic XIV (1673, 1674, 1699). Revine Bavariei (1777), după ce aparținuse lui Karl Theodor von Sulzbach. Împărțită din nou în perioada 1801-1815, astăzi face parte din landul Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz) constituit în 1946.
Sursa: Dicționar enciclopedic

palatinát s. n., pl. palatináte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Palatinat n. numit de Germani Pfalz, nume a două State din vechiul Imperiu germanic: Palatinatul de Sus și Palatinatul de Jos, pe ambele maluri ale Rinului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].
Sursa: Dicționar de neologisme

PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PALATINAT (PFALZ), regiune istorică în Germania, pe malul stg. al Rinului, la N de Alsacia. Devenit stat al Sf. Imperiu Romano-German (electorat în 1356) cuprindea P. Rinului (P. Inferior) și P. Superior (la N de Bavaria, din care face parte începând cu 1648). Conducătorul P. Inferior era unul dintre principalii electori ai împăratului Sf. Imperiu Romano-German. Bastion al calvinismului, în fruntea Uniunii evanghelice, este devastat în timpul Războiului de 30 de Ani (1616-1648) iar mai târziu de către trupele lui Ludovic XIV (1673, 1674, 1699). Revine Bavariei (1777), după ce aparținuse lui Karl Theodor von Sulzbach. Împărțită din nou în perioada 1801-1815, astăzi face parte din landul Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz) constituit în 1946.
Sursa: Dicționar enciclopedic

palatinát s. n., pl. palatináte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Palatinat n. numit de Germani Pfalz, nume a două State din vechiul Imperiu germanic: Palatinatul de Sus și Palatinatul de Jos, pe ambele maluri ale Rinului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].
Sursa: Dicționar de neologisme

PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin1. (< fr. palatinat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PALATINAT (PFALZ), regiune istorică în Germania, pe malul stg. al Rinului, la N de Alsacia. Devenit stat al Sf. Imperiu Romano-German (electorat în 1356) cuprindea P. Rinului (P. Inferior) și P. Superior (la N de Bavaria, din care face parte începând cu 1648). Conducătorul P. Inferior era unul dintre principalii electori ai împăratului Sf. Imperiu Romano-German. Bastion al calvinismului, în fruntea Uniunii evanghelice, este devastat în timpul Războiului de 30 de Ani (1616-1648) iar mai târziu de către trupele lui Ludovic XIV (1673, 1674, 1699). Revine Bavariei (1777), după ce aparținuse lui Karl Theodor von Sulzbach. Împărțită din nou în perioada 1801-1815, astăzi face parte din landul Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz) constituit în 1946.
Sursa: Dicționar enciclopedic

palatinát s. n., pl. palatináte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Palatinat n. numit de Germani Pfalz, nume a două State din vechiul Imperiu germanic: Palatinatul de Sus și Palatinatul de Jos, pe ambele maluri ale Rinului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)