Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele palanca:

PALANCA, com. în jud, Bacău, situată în NV depr. Agâș, la poalele m-ților Tarcău și Ciuc, pe cursul superior al râului Trotuș; 3.691 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de balast. Moară de apă și ferăstrău hidraulic (în satul Ciugheș). Biserica de lemn cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (1803, reconstruită în 1856 și refăcută în 1923), în satul P.
Sursa: Dicționar enciclopedic


PALANCA, com. în jud, Bacău, situată în NV depr. Agâș, la poalele m-ților Tarcău și Ciuc, pe cursul superior al râului Trotuș; 3.691 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de balast. Moară de apă și ferăstrău hidraulic (în satul Ciugheș). Biserica de lemn cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (1803, reconstruită în 1856 și refăcută în 1923), în satul P.
Sursa: Dicționar enciclopedic

PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

paláncă2, palắnci, și palánce, s.f. (reg.) turtă din făină de porumb coaptă în spuză.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) paláncă f., pl. e și pălăncĭ (d. pălăngesc, polignesc, pologesc supt [!] infl. luĭ palancă 2). Est. (Tut.) Turtă de făină de popușoĭ [!] acoperită cu frunze de nuc orĭ de hrean și coaptă´n spuză. Adv. Trîntit la pămînt, întins, vrașilă: grîŭ trîntit palancă de ploaĭe. – Și -ngă (vest). V. polog, blană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) paláncă f., pl. e și pălăncĭ (pol. palanka, turc. -nka și -nga, d. it. palanca, de unde și fr. palanque, palisadă. V. palanc, părîngă și palisadă). Întăritură de buștenĭ ș. a.: pălăncĭ și părcane de apărare (Muste, Let. III, 86). V. parcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

paláncă s. f., g.-d. art. palắncii; pl. palắnci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

palancă f. întăritură cu pari înfipți în pământ. [Pol. PALANKA, scândură]. ║ adv. grămadă: dăm cânepa toată palancă la pământ POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)