Am găsit 27 de definiții pentru cuvantul/cuvintele pal:

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].
Sursa: Dicționar de neologisme

PAL1 s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido.Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pâleur.
Sursa: Dicționarul etimologic român

P.A.L. (abreviere de la expr. engl., Phase Alternative Line), sistem de televiziune în culori inventat de inginerul german Walter Bruch de la compania Telekunken, adoptat, începând din 1966, de mai multe țări.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pal adj. m., pl. pali; f. pálă, pl. pále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*PAL^ s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pal a. (poetic) palid: fața ta pală de o bolnavă beție EM. (= fr. pâle).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].
Sursa: Dicționar de neologisme

PAL1 s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido.Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pâleur.
Sursa: Dicționarul etimologic român

P.A.L. (abreviere de la expr. engl., Phase Alternative Line), sistem de televiziune în culori inventat de inginerul german Walter Bruch de la compania Telekunken, adoptat, începând din 1966, de mai multe țări.
Sursa: Dicționar enciclopedic

pal adj. m., pl. pali; f. pálă, pl. pále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*PAL^ s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pal a. (poetic) palid: fața ta pală de o bolnavă beție EM. (= fr. pâle).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bataia de aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pâl/pâl-pấl interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fal. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)