PADINA, com. în jud. Buzău, situată în câmpia Bărăganului; 4.840 loc. (2003). Expl. de gaze naturale. Viticultură.Sursa: Dicționar enciclopedic Padina f. sat în jud. Buzău, însemnat pentru vânaturile sale: 2820 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PADINA, com. în jud. Buzău, situată în câmpia Bărăganului; 4.840 loc. (2003). Expl. de gaze naturale. Viticultură.Sursa: Dicționar enciclopedic Padina f. sat în jud. Buzău, însemnat pentru vânaturile sale: 2820 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pádină (pádini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii.Sursa: Dicționarul etimologic român PADÍNĂ (‹ bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.Sursa: Dicționar enciclopedic
pádină f., pl. ĭ (vsl. [bg. rus.] pádina, vale adîncă, d. padati, pastĭ, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc șes (podiș) la poalele unuĭ deal. V. japină, zănoagă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită padină f. (în regiunile muntoase) teren umed și adesea învăscut cu mușchi. [Slav. PADINA, căderea unei ape].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PADÍNĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pádină (pádini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii.Sursa: Dicționarul etimologic român PADÍNĂ (‹ bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.Sursa: Dicționar enciclopedic
pádină f., pl. ĭ (vsl. [bg. rus.] pádina, vale adîncă, d. padati, pastĭ, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc șes (podiș) la poalele unuĭ deal. V. japină, zănoagă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită padină f. (în regiunile muntoase) teren umed și adesea învăscut cu mușchi. [Slav. PADINA, căderea unei ape].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PADÍNĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pádină (pádini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii.Sursa: Dicționarul etimologic român PADÍNĂ (‹ bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.Sursa: Dicționar enciclopedic
pádină f., pl. ĭ (vsl. [bg. rus.] pádina, vale adîncă, d. padati, pastĭ, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc șes (podiș) la poalele unuĭ deal. V. japină, zănoagă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită padină f. (în regiunile muntoase) teren umed și adesea învăscut cu mușchi. [Slav. PADINA, căderea unei ape].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PADÍNĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PĂDINA, com. în jud. Mehedinți, situată în S piemontului Bălăciței, pe râul Drincea; 1.822 loc. (2003). Reșed. comunei este satul Pădina Mare. Pe terit. satului Iablanița au fost descoperite urmele unei așezări din sec. 8-9, în care s-au găsit vase ceramice decorate cu striuri și linii ondulate.Sursa: Dicționar enciclopedic