Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele pact:

PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relațiile politice între state, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pact, pácturi, s.n. (reg.) arendă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PACT s.n. 1. Tratat, acord, convenție între mai multe state suverane, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. Învoială, înțelegere. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt].
Sursa: Dicționar de neologisme

PACT s. n. 1. tratat, acord, convenție între mai multe state, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. învoială, înțelegere. (< fr. pacte, lat. pactum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*pact n., pl. urĭ și e (lat. pactum. V. pagină). Convențiune, învoĭală, acord. Pactu federal, constituțiunea Elvețiiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pact s. n., pl. pácte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pact n. învoeală între două persoane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relațiile politice între state, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pact, pácturi, s.n. (reg.) arendă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PACT s.n. 1. Tratat, acord, convenție între mai multe state suverane, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. Învoială, înțelegere. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt].
Sursa: Dicționar de neologisme

PACT s. n. 1. tratat, acord, convenție între mai multe state, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. învoială, înțelegere. (< fr. pacte, lat. pactum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*pact n., pl. urĭ și e (lat. pactum. V. pagină). Convențiune, învoĭală, acord. Pactu federal, constituțiunea Elvețiiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pact s. n., pl. pácte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pact n. învoeală între două persoane.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)