Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele păpălău:

PĂPĂLẮU, păpălăi, s. m. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii, de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


păpălắu, păpălắi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii ca niște cireșe; bășicuță, bășică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar. 2. mătrăgună. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostănac, prostălău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

păpălắŭ m. (ung. páponyá, id.). O plantă solanee cu florĭ albe gălbuĭ, cu fructu roș în formă de boabă roșie de mărimea uneĭ cireșe închis într´un cálice roș și unflat ca un balon (phýsalis alkekéngi). Poporu-l întrebuințează ca medicament contra bubeĭ rele și dureriĭ de măsele. Fructele luĭ îs diuretice. V. gogoașă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PĂPĂLẮU s. m. Plantă erbacee perenă din familia solanaceelor, înaltă de 25-60 cm, cu frunze ovale, flori albe-gălbui și fructul bacă roșie, închis în caliciul veziculos umflat (Physalis alkekengi). Cu excepția fructelor (folosite ca diuretic), întreaga plantă este otrăvitoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic

păpălắu s. m., art. păpălắul; pl. păpălắi, art. păpălắii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

păpălău m. plantă cu flori alb-gălbui, al cării fruct e o boabă roșie de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi): poporul vindecă cu această plantă buba și durerea de măsele. [Mold. papele: cf. ung. PAP, preot; la Brașov, păpădia se zice papalungă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PĂPĂLẮU, păpălăi, s. m. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii, de mărimea unei cireșe (Physalis alkekengi).Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)