Am găsit 25 de definiții pentru cuvantul/cuvintele păli:

PALÍ s. m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din fr. pali.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PÁLI s.m. Veche limbă de cultură în Sri Lanka, derivată din sanscrită. [< fr. pali].
Sursa: Dicționar de neologisme

PALI1-/PALIM-/PALIN- elem. „îndărăt, din nou, repetat”. (< fr. pali-, palim-, palin-, cf. gr. palin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PÁLI2 s. m. veche limbă indo-europeană, derivată din sanscrită, folosită și astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania și Thailanda. (< fr. pali)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*páli1 adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*páli2 (limbă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PALÍ s. f. Limbă veche, indo-europeană, care a constituit limba literară în care au fost redactate principiile budismului, devenind ulterior limba oficială a budismului din Ceylon. (Adjectival) Limba pali. – Din fr. pāli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PALÍ s. m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din fr. pali.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PÁLI s.m. Veche limbă de cultură în Sri Lanka, derivată din sanscrită. [< fr. pali].
Sursa: Dicționar de neologisme

PALI1-/PALIM-/PALIN- elem. „îndărăt, din nou, repetat”. (< fr. pali-, palim-, palin-, cf. gr. palin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PÁLI2 s. m. veche limbă indo-europeană, derivată din sanscrită, folosită și astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania și Thailanda. (< fr. pali)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*páli1 adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*páli2 (limbă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PALÍ s. f. Limbă veche, indo-europeană, care a constituit limba literară în care au fost redactate principiile budismului, devenind ulterior limba oficială a budismului din Ceylon. (Adjectival) Limba pali. – Din fr. pāli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele – Din sl. paliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pălí2, pălésc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a așeza în pale; a pălui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PĂLÍ vb. intr. 1. a deveni palid la față. 2. a-și pierde strălucirea. (< fr. pâlir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

pălí (pălésc, pălít), vb.1. A arde. – 2. (Refl.) A se arde, a se pîrli. – 3. (Refl.) A se încinge, a se usca, a se consuma. – 4. A se veșteji, a se ofili. – 5. A emite căldură. – 6. A trage cu arma, a lovi, a ținti, a ochi. – 7. A surprinde. – 8. A surveni, a veni pe neașteptate. – Mr. pălescu, pălire, megl. palés, păliri. Sl. paliti, palją „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 553; Cihac, II, 249), cf. bg. palja, cr. paliti.Der. pală (mr. pală), s. f. (adiere, val; șir, rînd, serie; postată, porție de paie care se apucă cu furca; strat de cărămizi, de tencuială; capriciu, toană), cf. ceh. pala „arșiță”, alb. paljë „serie”, mag. palla „șir de iarbă cosită” (der. din lat. *palula, Giuglea, Dacor., II, 819 nu e posibilă, cf. REW 6154); palie, s. f. (suflare, adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu, poate în mod greșit, în loc de pală; Pălie, s. f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20 iulie, respectată datorită fricii de foc și de ardere a recoltelor); palici, s. n. (ardere; Mold., pahar de țuică); palincă, s. f. (Trans., țuică), din slov. palinka, cf. mag. pálinka, bg. palink, pol. palenka; păliciune (var. pălitură), s. f. (ardere); păliș, adv. (Olt., oblic); pălișat, adj. (Olt., oblic); paliz, s. n. (înv., apoplexie). Scriban, Arhiva, XV, 445 și REW 6166 par să confunde pe păli „a arde” cu păli „a se face palid”, care este neol. Cf. pălăi și der. sale expresive.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 să păleáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pălì v. 1. a arde, vorbind de arșița soarelui: purceii se păliau la soare CR.; 2. a se usca sau vesteji: florile au pălit BOL. [Slav. PALITI, a arde].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pălì v. 1. a deveni palid; 2. se zice de lumina când slăbește, se micșorează: soarele pălește; fig. steaua sa începu a păli (= fr. pâlir).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

păli v. 1. a lovi tare: mă păleam la cap de vr’o bârnă CR.; 2. fig. a veni deodată: a păli pe cineva dragostea, râsul. [Ceh. PALITI, a bate, a vântura grâul].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PĂLI1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (înv.) A (se) ataca (cu armele). Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc.Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele. – Din sl. paliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

pali - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pal

pali - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pal