Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele pălămidă:

palamídă, V. pălămidă 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești


PĂLĂMÍDĂ1, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PĂLĂMÍDĂ2, pălămide, s. f. Pește marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). ◊ Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (Iht.) Pește marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent și în Marea Neagră, având carnea gustoasă și fără oase, foarte apreciat ca pește de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ

pălămídă, pălămíde, s.f. (reg.) despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap; chichiță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pălămídă (pălămíde), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).
Sursa: Dicționarul etimologic român

pălămídă (-ízi), s. f.1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pălămídă (pălămíde), s. f. – (Mold.) Despărțitură mică în interiorul unei lăzi. Origine necunoscută, probabil ngr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) pălămídă și pala- f., pl. e, ca stafide (ngr. palamida, d. vgr. pelamýs, -ýdos; turc. bg. palamud; it. palamita, fr. pélamide). Lacherdă (pélamys sarda). Pălămidă de baltă, un fel de peștișor numit și zborș (gasterósteus platygaster).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) pălămídă f., pl. e (poate pin [!] aluz. la ghimpiĭ peșteluĭ pălămidă, de unde și sîrb. bg. palamida). Gălbenare (o buruĭană). Un fel de scaĭ (cirsium [arvense și canum]). Alt fel de scaĭ numit și scaĭ măgăresc (onopordon acánthium).
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) pălămídă f., pl. e (ngr.). Est. Chichiță, despărțitură (de ținut lucrurĭ micĭ) într´o ladă, într´un sertar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pălămídă s. f., g.-d. art. pălămídei; pl. pălămíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!pălămídă-de-báltă (pește) s. f., g.-d. art. pălămídei-de-báltă; pl. pălămíde-de-báltă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pălămidă f. plantă spinoasă, crește prin semănături (Cirsium arvense); pălămidă de baltă, pește cu 9—10 spini înaintea aripioarei dorsale (Gasterosteus platygaster). [Serb. PALAMIDA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PĂLĂMÍDĂ1, pălămide, s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PĂLĂMÍDĂ2, pălămide, s. f. Pește marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci (Sarda sarda). ◊ Compus: pălămidă-de-baltă = pește mic cu corpul acoperit cu plăci osoase și cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)