Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele pârpăriță:

pắrpăriță, pắrpărițe, s.f. (reg.) V. pấrpăriță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


părpăriță f. bucată de fier în care se prinde capătul fusului la o roată de moară. [Slav. PRŬPRIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pârpăríță, -e, s.f. – 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR 1956: 170). – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyca (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PẤRPĂRIȚĂ, părpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: părpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pârpăríță, -e, s.f. – 1. Tava unde cad grăunțele în râșniță (Memoria 2001). 2. Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR 1956: 170). – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyca (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PẤRPĂRIȚĂ, părpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: părpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)