PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păstorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 să păstoreáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
păstorì v. fig. a fi păstor sufletesc: Biserica Moldovei sá păstorit de mitropoliți NEGR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂSTORÍ, păstoresc, vb. FV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pastori - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pastor
pastori - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pastor
păstori - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul păstor
păstori - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul păstor