pánăt, pénete, s.n. (reg.) chin, suferință.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
1) pánăt n., pl. penete (d. panăt 2). Vechĭ. Chin, suferință.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) pánăt (și -téz ?), a pănăta v. intr. (lat. poenitére, a regreta). Vechĭ. Sufer [!] chinurĭ grele. – Și a părătá. Azĭ (Hațeg) a să [!] pănăta și (Pădurenĭ) a să bănăta (infl. de bănat), a suferi, a se văita.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pănát, -ă, adj. (reg.) înflorit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pănát, -ă, adj. – Plin de pene sau flori; înflorit: „Te-ai făcut un câmp pănat” (Papahagi 1925: 229). – Din pană (< lat. pinna) + -at, cf. împănat.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
pănáț, V. păraț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
panat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pana